Va invit inainte de a citi mai departe, sa va uitati la filmul asta:


Eu personal sunt trist… dar nicidecum surprins. Stiam ca in Romania orice e posibil… dar, nu stiam ca fluenta traficului primeaza in fata vietii omenesti. Imi place reactia soferitei, foarte calma… grabita sa ajunga la masina sa vada daca nu cumva s-a zgariat cand a luat-o pe biata fata pe capota. Zice revoltata: “Cu cat puteam sa merg p-aici? 60-70…!”… La dracu’! Se grabea saraca femeie… ar fi dat un 120-130 pe Kiselef, dar soarta e trista: nu poti sa mergi decat cu 60-70. Va dati seama cat consuma un BMW intr-a 2-a la 70?
Trist! Politistul spunea saracu’ ca “Eu nu sunt salvarea… eu sunt politia” si intr-un fel il inteleg. Nu e vina lui ca daca, doamne fereste, acolo se crea un ambuteiaj din cauza accidentului se putea simti mai usor cu o slujba. N-ai dirijat bine… OUT! Ce conteaza ca pe trotuar mor oamenii…

Stateam sa ma gandesc la tot mega-Summitul care urmeaza sa aiba loc la Bucuresti. Romania cred ca este singura tara care pt. gazduirea unui astfel de eveniment, paralizeaza tot! Oamenii nu mai au voie sa se uite pe geam… securitatea dom’le! Oamenii pot sa moara in schimb linistiti pe trotuar… fluenta traficului… pazea ca trece Tariceanu… si el sigur poate sa mearga cu mai mult de infima viteza de 60-70!

Si iata dragi cititori cum am ajuns noi sa ne dam viata pentru Alianta Nord Atlantica. Daca doamne fereste gazduim vreodata Olimpiada… o sa se evacueze Bucurestiul ca sa fie loc pentru turisti. Bineinteles: va exista si un culoar special pe DN1 pentru proba de 10.000 metrii si pe Kiselef putem sa asezam bancile pe sosea pentru proba de 100 metrii garduri.

Sincer, chiar incerc sa ma conving ca nu traiesc intr-o tara de cacat… Imi doresc sa pot sa scriu aici despre panselute si viorele, despre performante sportive si diplomatice… imi doresc sa am un blog in care sa celebrez realizarile societatii romanesti, dar mi-e frica de faptul ca as avea mai putine posturi decat carticelele cu bancuri.